Bălţi-Iaşi: Make-upul vameşelor din Republica Moldova, vin fiert cu fete frumoase, porcul de Guineea şi moşul care ştie unde e Elodia

Click here for my posts in English!

Spre deosebire de ruta Bucureşti-Chişinău, cea Bălţi-Iaşi nu îmi oferise până acum „evenimente notabile”. Poate pentru că distanţa e prea mică, cine ştie. De data asta însă mi-am zis că o să fiu mai atent la detalii, poate descopăr câte ceva. Aşa a şi fost. Totul a început cu WC-ul de la vama MD. Nu ştiu dacă am mai intrat vreodată în vreun WC care să pută mai îngrozitor decât ăla. Este o singură intrare pe care scrie F-B. Uşă spre spaţiul în care îşi fac nevoile bărbaţii nu este. Aşa că fetele mai năstruşnice au posibilitatea să mai arunce câte un ochi în avânturile lor voyeuriste înspre pişăcioşii de gen masculin.

Ceea ce mi-a atras atenţia la ieşire a fost un sticker cu Organizaţia Studenţilor Basarabeni. Pe acesta era sigla portalului basarabeni.ro şi un slogan de genul „DeOSBit de necesar” sau "util", nu mai ştiu. Mult prea subtili autorii acelui slogan, cam forţat, sărmanul, pentru că prescurtarea OSB s-ar citi OSEBE, astfel ajungându-se la DEOSEBEIT de necesar (despre OSB promit să revin într-un post ulterior că tot m-a întrebat cineva care e faza cu OSB, dacă eu sunt membru al ei, dacă da, cum e, dacă nu, de ce). Mă rog. Mi-a plăcut ideea de a pune stickerul exact la ieşire de la WC, captează din prima atenţia când aproape intoxicaţi, oamenii caută cu disperare o gură de aer oxigenico-libertinizat şi dau cu capul în portiţa înspre WC cu stickerul deoseb(e)it.

A urmat controlul la vamă. A intrat o blondă înăcrită rău. Machiată strident şi cu manichiura făcută ciudat: avea doar vârful unghiilor vopsite cu roşu. Yeak! Partea funny era că femeia se urcase pe nişte încălţăminte cu ditamai talpa, ortopedică i se zice, parcă, sau platformă. Prima meu reacţie la acea imagine a fost să îmi aduc aminte de cretina Ana Hodobeţ de 1.40:D că şi aia cred că se caţără pe din astea, doar-doar să fie în rând cu lumea, la propriu (Da-da, am zis că nu mai zic de ea, dar postul am început să-l scriu alaltăieri, aşa că, retroactiv, nu se aplică:D). După controlul de rutină, am mers spre cealaltă vamă. Între timp, ca un trecător de vămi conştiincios ce sunt, mi-am verificat paşaportul să văd dacă blonda înăcrită mi-a pus „însemnul de trecere”. Am fost surprins să văd că mi s-a aplicat ştampila sau ce-o fi aia de 2 ori (sic!). Nici nu ştiam că distinsa vameşă citeşte blogul meu şi ştie despre dedublarea mea inconstantinească:D.

În vama RO ne-au dat jos cu bagaje să „ne treacă pe la aparat”. Nişte vameşi sictiriţi şi acolo treceau bagajele de-anboulea, aşa, să nu zică cineva că nu îşi fac treaba. Eu am pus sacoşa pe care o aveam cu mine pe banda rulantă, iar în rucsac am zis că am laptopul. „Ok, treceţi!”, mi-au zis vameşii fără nici măcar să se uite în rucsac în care aveam destule lucruri în afara de scumpul meu HP. Partea proastă e că mi-au înşirat o parte din nuci pe jos din sacoşă. Le-am lăsat lor poclon din partea mea. Pe cineva l-au întors din vamă acasă, nu mai ştiu sigur de ce. Mă gândeam că este mai mult decât aiurea să ţi se întâmple aşa ceva, dar, na, shit happens.

În timp ce aşteptam să treacă şi ceilalţi controlul la aparat, observam cu o discreţie nevinovată republicomoldovencele noastre. Ce să mai, sunt extraordinar de frumoase, m-am convins a câta oară. Şi dacă data trecută, când veneam dinspre Bucureşti spre Chişinău am dat de tipa aia care avea mixul de Penelope Cruz şi Catherine Zeta-Johnes, acum am văzut o sosie a Angelinei Jollie. (A propos, am văzut că există un widget pe care îl puteţi pune pe bloguri şi care arată celebrităţile cu care aveţi trăsături fizice în comun. Este la Waliz pe blog. Have a look!).

Spre deosebire însă de ruta Bucureşti-Chişinău, de data asta, macho Constantin Codreanu nu a avut parte de succes. Nu l-a mai băgat nimeni în seamă. Şi tocmai când mă gândeam că ce păcat că toate fetele astea învaţă la Iaşi, o minune. Unei tipe i se rupe o geantă în timp ce o ducea spre autocar. Na, eu, ca "genteliman" de ocazie ce sunt, am ajutat-o să îşi adune lucrurile. Apoi, am dus geanta semiruptă la autocar. Daniela s-a dovedit a fi mai mult decât sociabilă, iar eu, în dulcele meu stil de băgăreţ m-am oferit să îi arăt o reţetă extraordinară de vin fiert pentru cele două peturi din geanta semiruptă. Zis şi făcut. Eu, Daniela şi Nadia (colega de cameră a Danielei) am coborât în Copou şi am mers să bem vin fiert făcut de Codreanu. A fost frumos şi cald, mult prea cald. Apoi, am ajuns pe la Hotel Unirea unde wirelessul a mers prost de data asta. M-am despărţit de fete cu inima zburdând de la vinul fiert şi...

În rapidul spre Bucureşti am avut parte de o companie de excepţie. Guţi, un porcuşor de Guinea adus din Turcia şi un moş din Vaslui cu fecior-su’ care megeau la Reşiţa în vizită la alt fecior. Moşul era mult prea glumeţ. Râdea de „dihorele guineean”, povestind cu plăcere câţi gângănii asemeni ăluia a zdrobit el cu furca. Sadic rău LOL!. Apoi devenise melancolic şi a încput să povestescă cu o faţă de profet că el ştie unde e Elodia şi că are să o găsească într-un final, scoţând şi arătându-ne o poză de-a acesteia decupată maestuos din Libertatea.

În Bucureşti am descoperit plăcerea aşteptatului de RATB şi metrou. Mi-a luat mai mult să ajung de la Gara de Nord în Dristor decât din Ploieşti în Bucureşti. Troleibusul 79 nu circula, dar eu de unde să ştiu de vreme ce nu era nicio bucată de hârtie pe care să scrie cineva că nu merge. 86 au trecut trei o dată în 5 minute, iar după aia 15 minute nu a mai venit niciunul. Aşa că tot cu metroul am venit. Metrou pe care l-am aşteptat alte 20 de minute. Ghinionul nu se terminase acolo. Culmea nesimţirii a fost că un bou din blocul din Mihai Bravu a lăsat uşa de la lift deschisă la etajul 5. LOL!

Episodul următor din epopeea mea de călătorii prin vămile MD-RO va veni in less than a week. Dacă mai are careva ghinion din viitorii co-passengers e sigur că there is something evil about me. Muhahahahahahah!

P.S. Fază super-tare ca din bancurile cu blonde, doar că una din cele "2 blonde" de data aceasta era de gen masculin şi mai închis şi la culoarea părului şi la minte. Domnişoara, mai mult frumoasă decât blondă, îi oferise tipului un ID de mess (pe care eu l-am reţint, btw:D). Blondei de gen masculin i-a luat ceva timp până a înţelege ce e aia "underscore":))! Dar, na, s-a rezolvat cu "liniuţă jos", adică all is well when it ends well.