Cum se acordă vizele de intrare în România pentru cetăţenii Republicii Moldova în noul sediu al consulatului României la Chişinău?

Click here for my posts in English or go here for you to get more details about INconstantIN!

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Răspund de la bun început la întrebarea din titlul postului: foarte uşor şi, în comparaţie cu ceea ce se întâmpla la vechiul consulat, aici lucrurile au căpătat viteza luminii.

Auzisem de deschiderea noului consulat al României în Republica Moldova încă de prin decembrie. Eram sceptic atunci, am rămas uimit acum. Am ajuns la clădirea care seamănă cu o casa de rugăciuni baptistă foarte uşor. „Dacă vii dinspre Gara de Nord, până ajungi la podul pe strada Ismail faci stânga. Dacă vii dinspre Gara de Est, faci dreapta”. Dinspre Gara de Est e mai bine, pentru că înainte să ajungeţi la Fabrica de Piele, puteţi coborî sub pod să faceţi pipi, astfel economisiţi bani şi timp. E sigur, nu vă vede nimeni şi nu bate nici vântul

Am ajuns la noul consulat luni pe la 15:30. Văd doar 4 carabinieri şi una bucată ofiţer plus nişte indivizi care propuneau din prima asigurare şi rezervare de bilete, în timp ce alţii mi-au umplut buzunarele cu cărţi de vizită: „Pân la Bucureşti şî înapoi, plecarea în fiecare zî cu Sprinterul”. Am întrebat cât mă costă asigurarea pentru 90 de zile pentru o viză tip D pentru studii. 195 de lei, adică circa 40 RON.

Apoi, că tot vroiam eu să întreb dacă fiţuica eliberată de Biroul de Relaţii Externe a celor de la Universitatea din Bucureşti arată ok pentru viză, mă apropii de un carabinier. Mă uit la el, el la mine. Îndrăznesc într-un final: „Pot să intru”. „Da!” Şi dă la o parte o bucată din gardul care formează perimetrul de securitate la intrarea în consulat. Eu mă uit încă o dată la faţa lui stupid-neexpresivă şi mă îndrept înspre intrare, căutând cu ochii însă vreun superior de-al carabinierului. Văd un maior. Mă uit la el întrebător, el nici nu mă bagă în seamă. Trec de prima intrare şi ajung la a doua tot aşteptând să mă strige careva să îmi spună că nu am voie să intru. Totuşi, am intrat.

„Fiţi amabil, am şi eu nevoie de informaţii referitor la o ...”, nu reuşisem să termin propoziţia că am şi fost expediat afară la „ghişeele de informaţii”. WTF? E posibil aşa ceva? Ei bine, da. Sunt 3 ghişee care chiar oferă informaţii, deşi în cazul meu au fost semiutile. La unul din ele am dat de tipa cu ochi albaştri care îmi eliberase viza tip C în septembrie. Ea mi-a spus că totul e ok şi că pot să vin să depun actele.

Am ieşit, m-am uitat încă o dată la noul consulat, am scos N 95, i-am făcut o poză şi am plecat spre gară.

Revin miercuri. Pe la 11 am văzut un început de aglomeraţie. Intru în vorbă cu unul care face asigurări.

- Pi câti zâli?
- 90.
- 325 di lei.
- Cât?
- 325.
- Păi, la mine e de studii.
- Aaaa, di studii, apu’ atunci îi 220.
- Altcineva mi-a spus mai puţin de 200.
- Ăi da, te-o amăgit!

Am plecat să caut tipul cu care vorbisem luni. Mi-am făcut asigurarea cu 195. Am fost să fac şi xerox alături. Copia costă 1 leu, în timp ce în oraş costă doar 40 de bani, business, nu? La fiecare 2-3 minute eşti abordat de indivizi care îţi propun rezervări de bilete (sau bronări, ca pentru moldoveni), asigurări, transport la Bucureşti şi înapoi, te cheamă la salon foto alături dacă nu ai fotografii 3x4, e un adevărat cuib de viespi înfometate. Culmea e că sunt şi cretini care cumpără formulare pentru viză, deşi aceste sunt disponibile gratuit chiar la intrarea pe teritoriul consulatului.

După ce am făcut copii xerox la toate actele, revin la consulat. Stau la coadă vreo 2-3 minute, apoi îmi aduc aminte că am carnet de student. Vorbesc respectuos cu ofiţerul de la poartă. Mă lasă să trec. Completez formularul. Altă coadă. Îl văd pe dnul Laurenţiu, un fel de majordom al consulatului, îi întreb dacă eu student la doctorat trebuie să stau la coadă cu nespălaţii ăştia (bine, de nespălaţi am zis în gând:D). Îi prezint carnetul, mă lasă să trec. Nespălaţii se uită urât la mine, dar nu zice nimeni nimic. Ajung la ghişeu, depun actele. Mi se cere dovadă de cazare, deşi nici în listă de documente necesare pentru viza tip D pentru studii, nici la ghişeul de informaţii nu mi-a zis nimeni nimic de aşa ceva. Mă enervez, cer să vorbesc şi eu cu consulul interimar. Spre norocul meu acesta tocmai intrase în sală. Îl întreb respectuos, îmi răspunde privindu-mă de sus. Mooie, bey! (doar în gând, din păcate). Înţeleg că nu mai fac azi viză şi am plecat fericit că cel puţin nu am lăsat dosarul acolo ca să mă întorc după câteva zile să mi se spună ceea ce îmi spusesem eu adineauri în gând:D.

Iniţial mi s-a părut ciudată faza că studenţii care îşi fac studiile pe bază de contract nu trebuie să prezinte scriscoare de acceptare la studii din parte Ministerului Educaţiei Cercetării şi Tineretului. De ce? Apoi iar a fost aiurea faptul că, deşi la ghişeu ţi se cere o dovadă a cazării, în lista de documente necesare nu vorbeşte nimeni de aşa ceva, ci doar de mijloace de întreţinere. Bine, eu sunt un caz mai mult decât special, nici tu bursier, nici tu la contract. Aşa cum scrie în fiţuica de la UniBuc eu sunt „pe cont propriu”, deşi, de fapt, am locul distribuit în calitatea mea de fost masterand în cadrul Agenţiei Universitar Francofone. Ei, na, întotdeauna mi-am dorit eu să fiu special şi irepetabil, dar nici chiar aşa.

Să recapitulăm aşadar. Consulatul lucrează de la 8 la 16:30, inclusiv eliberarea de vize se face în această perioadă. Sunt mai mult de 10 ghişee cred, iar vizele se eliberează în cel mult 4-5 zile. Persoanele juridice nu mai depun documentele pentru viză după 19:00 cum era la vechiul consulat, ci vineri, zi rezervată exclusiv lor. Stundenţii de orice rasă şi clasă socială nu au nevoie de rezervare de bilet, că am văzut că unii îşi făcuseră. Şi nu uitaţi, luaţi carnetul de student la voi ca să puteţi intra fără a mai sta la coadă cu toţi spălătorii de cururi.