Nichita Stănescu ar fi făcut azi 75 de ani...

Unii mai atenţi la datele din calendar, s-au trezit cu noaptea în cap şi au început a-l onora prin recitări publice pe marele Nichita Stănescu:D.

Spun Marele fără nicio reţinere, deşi e cunoscută colaborarea poetului cu securitatea ceauşistă. Acest fapt nu diminuează cu nimic valoarea poetului şi urma lăsată de acesta în literatura română, chiar dacă îmi aduc aminte cum anul trecut, în aceeaşi zi de 31 martie pe poezie.ro se iscase o discuţie întinsă pe vreo 80 de comentarii şi intervenţii referitoare la securistul Stănescu... S-a ajuns la un moment dat ca cineva să spună că de când a aflat că Nichita a colaborat cu securitatea nu mai citeşte cu aceeaşi savoare poeziile acestuia... Păcat!

Deşi nu e neapărat cea mai frumoasă poezie a lui Nichita, este, totuşi, cea mai reuşită încununare între versurile lui Stănescu şi muzica lui Nicu Alifantis (trubadur al regimului Ceauşecu, de altfel:D).


2 comments:

Mircea-Gabriel said...

Niciu Alifantis, ca de altfel toti cânataretii folk erau trubadurii Cenaclului Flacara, deaorece scopul acestui cenaclu era printre altele promovarea muzicii folk. Paunescu a aservit Cenaclu Flacara lui Ceausescu ! De fapt, e bizar ce s-a intamplat : Paunescu era poet oficial al regimului dar în acelasi timp si dizident :)

INconstantIN said...

Nu e deloc ciudat, omul era polivalent, mai este, de fapt:))!